Cum verifici o mașină second hand din Franța

Frate, dacă te uiți după o mașină second-hand și Franța îți surâde, nu ești primul. În 2026 tot mai mulți români bagă Renault, Peugeot, Citroën, Dacia (da, Dacia Logan/ Sandero facute în Franța sau exportate acolo), Opel sau chiar unele BMW/Audi care au rulat pe autoroute. Prețurile sunt adesea ok, mașinile vin cu dotări bune (climatronic, cruise, senzori parcare) și francezii zic că „nu bat mașina tare, o folosesc mult pe autostradă”. Sună bine, nu? Dar stai așa… am văzut destule cazuri unde „preț mic” înseamnă kilometraj dat înapoi, controale tehnice dubioase sau mașini reparate după grindină / accident și vândute ca „impecabil”.

Eu zic că Franța e o piață bună pentru import, dar riști serios dacă nu verifici totul cu ochi de vultur. Francezii au o cultură de service bună, dar și mulți șmecheri care modifică bordul sau ascund daune. Am auzit povești cu Peugeot 308 sau Renault Megane care arătau fresh pe anunț, dar după ce au ajuns în RO și au mers la RAR, ieșea la iveală că aveau probleme cu airbag-urile, centurile sau chiar structura. Deci, înainte să dai avans și să organizezi camionul, verifică absolut tot. Nu te baza pe „proprietar zice că e ok” sau pe poze de pe Leboncoin.

1. Ia VIN-ul și verifică-l rapid

Din prima discuție cere seria de șasiu (VIN 17 caractere). Bagă-l pe aboutcars.ro să vezi ce zice istoricul european: vechime, echipare, posibile alerte din RO sau alte țări. E un filtru esențial și te scapă de mașini cu probleme majore raportate oficial.

2. Istoricul de accidente și daune – nu glumi cu asta

În Franța, daunele și accidentele se înregistrează la asiguratori și controle technique. Multe mașini au avut „petit choc” (impacturi ușoare) sau reparații după grindină (foarte comună în sud). Platforme precum Historique Du Vehicule sau Historique Voiture VIN sunt super utile – îți arată controalele tehnice anterioare, kilometri notați la fiecare vizită, proprietari vechi și uneori daune raportate la asigurare. Dacă mașina a avut probleme serioase, apare clar acolo.

3. Kilometrajul real – unde se fură cel mai des

Francezii rulează mult (autostrăzi lungi), așa că mașinile vin cu 180–350.000 km reali destul de normal. Dar tocmai de aia apar manipulările. Compară obligatoriu:

• rapoartele Controle Technique (CT) – kilometrii sunt obligațori notați la fiecare 2 ani
• carnet de entretien (cartea de service)
• facturi de revizii de la concesionar sau Norauto/Feu Vert

Dacă vezi diferențe mari între CT-uri (gen 50–100k km „pierduți”), clar e fraudă. Unele tool-uri internaționale pot corela date din mai multe surse și îți arată inconsecvențe.

4. Documentele pe care trebuie să le vezi originale

Nu accepta scanări dubioase. Cere:

• Carte Grise (certificat de înmatriculare)
• Certificat de situation administrative (non-gage) – să nu aibă popriri sau datorii
• Rapoarte Controle Technique recente (cu km și rezultat „A” sau „B”)
• Carnet de entretien + facturi service
• Facturi reparații dacă zice că a avut ceva

5. Inspecție fizică – nu o sări

Dacă poți, trimite un mecanic în Franța sau cere video detaliat + poze cu aparat de grosime vopsea. Verifică:

• grosimea vopselei (multe au fost vopsite după grindină sau mic impact)
• rosturi caroserie, șuruburi, urme de dezlipire airbag/centuri
• uzură pedale/volan/scaune vs km declarați
• martori bord, zgomote la pornire / mers
• scurgeri ulei/antigel, rugină (mai ales la mașini din nord sau zone umede)

6. Transport și aterizare în RO

După verificare ok, transportă pe platformă (mai safe). La sosire: RAR urgent pentru omologare, ITP nou, înmatriculare. Calculează costuri: RAR ~500 lei, taxe locale, eventual eco-taxe dacă motor vechi.

Concluzie – merită Franța?

Da, dacă faci treaba bine. Mașinile din Franța pot fi super chilipiruri (mai ales diesel-uri sau hibride ușoare), dar fără verificare ajungi să repari ce francezul n-a vrut să facă. Nu te arunca după preț mic – mai bine o mașină verificată serios decât una „ieftină” care te lasă pe cap. Succes la import și bagă mare pe drum!